“Da, da… sigur… da… o fost fain… ahh… am stat si noi o ora acolo si acum e pauza”… se aude un zornait si niste picaturi pe o suprafatza dura si alunecoasa… si o convorbire telefonica ce are loc intr-o incapere cu o acustica perfecta… “Da, va explic eu… daaa…”. “Acum mai mergem sa ne spuna o ora si dupa aia vin astia de la presa…”. “Da, da, am inteles…”…Se aude apa cum curge dintr-o data in vasul de toaleta de parka ar fi cascada Niagara. Individul “rupe usha”… pauza s-a cam terminat… Ocupatzi mai sunt oamenii astia fara chip si trecatori…
cika tre’ sa zic care “bucata” imi place cel mai mult. Iar bucata muzicala care ma unge pe suflet si este 1’st time favorite se numeste The Unfoirgiven si este cantata de Metallica. Pser sa ma si descurc sa pun astasez un clip cu melodia in cauza, din moment ce am probleme serioase in a atasa o poza… Leapsa vreau sa o dau in continuare mai departe lui James Hetfield… sunt tare curios care melodie ii place lui al mai mult…
Postat in Uncategorized | 4 Comentarii »
Am obsevat, văd şi sunt trist că tot mai mulţi se iau în gură cu Dan Diaconescu – omul care a ştiut să facă bani din rahat. Îl contestă, mor de invidie că programele lui Diaconescu sunt urmărite de unii telespectatori. OTV-ul a devenit acum ca şi manelele. Toţi aruncă cu pietre în el… dar… stupoare… toţi îl urmăresc. A devenit la modă să îngenunchezi OTV-ul, mai ales când tu nu ai nici o alternativă care să combată ceea ce oferă acest post. Se va întâmpla la fel ca şi în cazul manelelor – cu cât va fi hulit mai mult acest post, cu atât îi va creşte popularitatea. Şi audienţa. Şi va mai veni o Elodie şi va mai veni un val de chestii care trebuie investigate de Lazarus şi Petrică, iar o parte a privitorilor va fi tot cu ochii în sticla OTV-ului care nu se va sparge indiferent de câte pietre vor arunca deştepţii care nu ştiu că telecomanda are butoane. Ei bine, pe ălea apasaţi şi puteţi să vă uitaţi pe etno tv sau pe angelicuss tv. Aşe că, Dan Diaconescu să trăiască, nu de alta, dar când alţii fac spume, unii ştiu că există butoane pe telecomandă…
Postat in Uncategorized | 3 Comentarii »
O stradă din centrul Timişoarei îşi schimbă pentru două zile numele. Până aici ar fi ceva banal. Dar nu-şi schimbă numai numele, ci şi năravul: scapă de maşini. În locul lor, îşi aduce pe cimentul denivelat artişti, scriitori, bloggeri, jongleri, biciclişti, ecologişti, stilişti, arhitecţi, oratori şi alţi timişoreni de soi, ce îndrăznesc să se simtă bine în oraşul lor.
În 7-8 iunie, Mercy coboară de pe tabla ce-i poartă numele şi-i face loc lui Quijote, într-un festival ajuns la a doua ediţie (STREET DELIVERY). Dacă anul trecut pe Mercy s-a întins o sufragerie în stradă goală, anul acesta organizatorii îl descălecă pe Don Quijote în zona zero, şi îi folosesc „nebunia” pentru a atrage fantezie, bucurie şi descătuşare într-un oraş agresat de maşini.
Rezum programul în câteva cuvinte: pregătim două zile de muzică, arte, literatură, bloggerie, jonglerie şi multă fantezie. Vrem să creăm o blogosferă pe Mercy şi de aceea răspândim un apel: bloggeri din toate colţurile Timişoarei, uniţi-vă şi cunoaşteţi-vă la Street Delivery! Vom aduce 40 de arbuşti pe stradă, cu sprijin de la Primăria Timişoara, pe care îi vom da spre adopţie timişorenilor, la final de festival. Două zile oferim acces liber la expoziţiile Muzeului de Artă. Strada o decorăm cu magnificele scaune imaginate de scenograful Adriana Grand pentru spectacolul „Scaunele” (în regia lui Victor Ioan Frunză). În rest – aleg, pe sărite, din program: concert Ada Milea, Dorina Chiriac, Bobo, un alt concert Melting Carousel, cinematecă în ceainărie, expoziţii de fotografii şi picturi pe ferestre, vitrine şi şevalete, o întâlnire cu gruparea de gherilă literară „Celebrul animal” din Arad, un portret in memoriam de personaj don quijotean – Ioan Timiş Palatinus – cu vizionarea unui film realizat de Robert Şerban, ateliere de proză, arhitectură şi multe alte momente, ce pot fi aflate din foile program răspândite prin Cărtureşti.
Postat in Uncategorized | 1 comentariu »
