.

.

Masa critica

Uite o chestie cu adevarat faina. Zeci de biciclisti se aduna o data la un anumit interval de timp pentru a se da cu tzoaglele prin zona centrala a Timisoarei si in acelasi timp sa traga un semnal de alarma impotriva poluarii si a masinilor care ne sufoca zi de zi. O ctiune desfasurata fara un lider, fara reguli, care ar trebui sa aiba mai mult impact decat guri spurcate de politicieni care urla impotriva poluarii si ei merg in jeepuri luxoase care scot pe teava de esapament o cantitate mare de otrava. Politicieni si asa-zisi lideri care fac asta numai pentru ca este in… trend. Tare fain ar fi sa-i vezi acolo, calare pe o bicicleta, participand la aceasta actiune fara sa aiba nici o pretentie. tipii astia care se dau cu bicicletele, rolele, skateboard-ul ne arata ca se poate si altfel, iar din cand in cand ar mai trebui sa folosim si mersul pe jos, pe bicicleta si sa mai lasam “aparatele de fum” prin parcari (daca gasim loc). La ora actuala sa mergi cu bicicleta in Timisoara este un act de curaj. Nimeni nu te baga in seama, indiferent cate veste ai pe tine si cata clipocitoare ai atasate la vehiculul cu dou rotzi si fara teava de esapament. Pistele de bicicleta nu au fost altceva decat niste promisiuni facute in van. Nu s-a realizat nimic in afara de o pista pe aradului si una in jurul stadionului pentru care mai bine nu consumau vopseaua deoarece oricum trec masinile pe ea. Vrem sa fim ecologisti si iubitor de verde, dar ne doare la pateu de cei care chiar fac acest lucru… urat…

messenger = viatza?

cum poti sa urmaresti un om pas cu pas? cum poti sa stii ce face el in fiecare ora? simplu! stai pe mess si urmaresti statusul persoanei respective. atunci ai sa vezi, minut cu minut ce face el in momentul acela. “nu-s, am musafiri”, “dorm” (sau chiar “dormim”), “plecat(a) la alimentara”, “ma spal pe cap”, “sunt la meci” sau alte mesaje prin care omul itzi spune… frate… vezi ca fac asta. oamenii simt nevoia sa spuna, sa comunice, sa te instiintzese ca ei in  momentul ala fac o chestie. au impresia ca lumea se invarte in jurul lor si cei prezenti pe mess tin neaparat sa stie ce fac ei in fiecare moment. de parca am fi o turma de informatori prea lenesi sa ne procuram singuri informatiile, care asteapta ca sursa sa “vomite” tot despre ea fara sa ne mai chinuim sa aflam prin mijloace… specifice. daca stai pe mess asisti la un fel de big brother fara voie. cel mai tare ar fi ca aceste mesaje sa ne parvina chiar inainte de a se intampla. sa avem un fel de orar pe urmatoarea zi a oricarui om care sta pe mess. sa stim si noi ce sa urmarim. ca poate nu ne place atunci cand se spala pe cap dar am vrea sa vedem persoana atunci cand face dus. in plus, uitandu-te pe messenger poti vedea si atunci cand unul din utilizatori si-a gasut perechea. in multe cazuri, atunci cand relatia a devenit serioasa poza de la messenger se largeste si apar doi oameni in loc de unu. daca relatia este la inceput vezi inimioare si prostii roz care dau semne ca respeitvului sau respectivei ii alearga flururasii prin stomac asa de tare incat au ajuns pe ecranul monitorului tau. altii ofteaza pe mess sau pun multe paranteze pentru a vedea starea lor. stare care depinde de parannteza… daca e inchisa sau deschisa. ce mai, o viatza de om pe care poti sa o vezi uitandu-te doar la status, fara macar sa vorbesti cu vajnicul utilizator de messenger. ramane doar o intrebare> “who the fuck cares”?

Lipsa de idei…

La cererea publicului (am eu un amic pe care-l cheama Public Vasile) si dintr-o lipsa crasa si jenanta de idei, am hotarat sa pun pe blog un material mai vechi de-al meu, asa ca sa nu stea blogul gol si neupdatat. Promit ca daca-mi vin idei intre timp, il sterg…

La 30 de kilometri de Timişoara

Buziaş – o staţiune leşinată, uitată de lume

Deşi preţurile sunt mici, peisajul unul aparte şi apa minerală… e pe gratis

Un câine leşinat stă la marginea terasei. E toropit de căldură. Din difuzor răzbat melodii de-ale formaţiei Holograf. Nu e aia cu “Şi băieţii plâng câteodată”. E un repertoriu mai vechi. de pe vremea lui “Ţi-am dat un inel”. Difuzorul e cocoţat pe ceea ce era cândva o fântână cu apă minerală. Nu mai e. Nişte lumânări kitschoase stau acolo unde ar fi trebuit să stea paharele oamenilor. Un bătrân stă pe-o bancă şi mângăie un câine. Nu-i al lui. E de-al locului. Sunt mulţi de-ai locului. Poate mai mulţi ca oamenii. O fetiţă supraponderală cade de pe patinele cu rotile. Maică-sa o ridică şi pleacă. Aruncă în grabă banii pe două sucuri. 4 lei… În Timişoara atât e unul. Şi aici mai erau şi reci. Apa minerală e 1 leu, chiar dacă-i îmbuteliată. Se aude muzică populară. E nuntă în parcul ce seamănă a pădure. Băncile sunt cam goale. Bătrânii veniţi la tratament stau în grupuri. În rest, pustietate… Câini. Coridoare parcă interminabile. E şi ştrand. Sunt şi hoteluri. Preţuri mici. O pală de vânt dă jos un meniu de la o terasă. 4 lei o ciorbă de burtă, cartofii prăjiţi – 2 lei. Mâncarea e bună. Vine şi repede. Culmea, e şi caldă. Nu te-nşeală la notă. Sucurile sunt reci. La fel şi berea. Cafeaua e un leu şi 60 de bani. E lungă. Ştrandul e deschis toată ziua. Seara, de la 21… discotecă. Oamenii stau la mese. Beau bere. Ascultă manele. Bătrâna de la cealaltă terasă e în continuare pe Holograf. Parcul e liniştit. E mare. E un peisaj superb. E şi îngrijit cât de cât. Băncile sunt în continuare goale. Şi sunt multe. Cărările din parc te duc în tot felul de locuri neumblate. Un avion s-a transformat într-un bar. La fel, preţuri mici. Servire la bar. Te poţi rătăcii pe aleile parcului dacă nu eşti atent. O rătăceală plăcută. Peisajul e ca şi rupt din vederile pe care le trimiteau bunicii din staţiune. Realizezi că eşti în staţiune. O staţiune lăsată în voia sorţii. Aici soarta nu a fost deloc bună. Oamenii se mai opresc doar în drum spre Timişoara să ia apă. E bună apa. Şi e pe gratis, de la fântână. Majoritatea bătrâni. În rest, nuntaşi. Doi îndrăgostiţi care vor să fugă de lume sau să se ascundă de cei cu care sunt legaţi cu acte. Oamenii bat cărările. Sunt cam puţini. Localnicii deja le ştiu, aşa că nu mai bat cu pasul. Şi-au luat mopeduri. Sunt şmecheri. La lumina lunii peste parc se aşterne liniştea. La o altă terasă cântă muzica populară. Trei mese sunt ocupate, restul goale. E sâmbătă. Preţurile n-au mai urcat o dată cu venirea serii. Câteva terase, neprimenite. Corturile care ţin umbră n-au mai văzut apă de luni de zile. Poate chiar ani. Bănci. Apă minerală. Cam atât. Aaa.. şi multă nepăsare. Un loc ce poate fi valorificat de către investitori. Un loc unde timişorenii s-ar simţi bine. E la jumătate de oră de Timişoara. 30 de kilometri. Timişorenii preferă jungla de asfalt. Câţiva plimbăreţi din parc cheamă veveriţele. Marianaaaaa! Se întoarce o puştoaică. Are acelaşi nume ca şi veveriţa. Dar veveriţa stă în continuare ascunsă. sau poate s-a mutat şi ea de plictiseală. O sâmbătă la aer curat. Preţuri mici. Alei străjuite de bănci. Apă minerală. Aproape pustiu. Parcă e un loc care nu vrea să se populeze. Într-adevăr, drumul e rău până aici. Dar e suportabil. Nu-ţi rupi nimic la maşină dacă nu faci pe viteazul şi apeşi pedala de acceleraţie. Pădurea-parc a rămas în spate. În curtea unei case de la şosea şade pe un pult Statuia Libertăţii la scară mică. Pe o placă o linie roşie taie o denumire: “Buziaş”… Apa… curge în continuare… la pompă. Timişorenii o pun în sticle şi îşi văd de drum…

ce bine e sa fii cap de coloana

… mai ales atunci cand te afli pe drumul dintre baile herculane si caransebes. un fel de extreme sports al soferilor. daca ai trecut de iadul ala esti oficial omu cu carnetul luat pe bune. api pe drumul ala sunt vreo 15 semafoare ca se lucreaza. si stai ca boul la semafoarele alea pana iti vine acru, mergi practic din semafor in semafor timp de vreo 75 de kilometri… pe care ii faci in doua ore si… avantajul e daca esti cap de coloana. depasirile sunt aproape inexistente acolo. nu ai timp sa depasesti ca urmeaza un nou semafor care semnalizeaza o alta lucrare. dardaca apuci sa fii cap de coloana pentru vreo trei semafoare te ai scos. dar, daca esti cap trebuie sa respecti anumite reguli nescrise, care nu-a aminstite nici in codul rutier. cand te ai instalat la semafor trebuie sa stingi farurile si sa pui avariile – vin aia din partea ailalta si sa nu-i orbesti. tre sa fii cu ochii pe semafor si sa pornesti la prima cliparitura de verde. dupa aceea, trebuie sa conduci coloana cu o viteza constanta sa nu se strice randuiala. daca unul vine pe timp de rosu si depaseste coloana il certi si-l trimiti inapoi. n-are ce cauta in fata ta, tu esti capul de coloana, ti-ai castigat suprematia in fata celorlalti… asta pana dai de o alta coloana si devii mijloc de coloana, deoarece semafoarele sunt atat de dese incat coloanele se unesc, iar primul cap (de coloana) devine capul principal, iar in spate pana se duce verdele se va forma o coloana mai mic. oricum, ai pierdut suprematia si esti acum un oarecare intr-o coloana care priveste pe geam si vede cat de minunate sunt drumurile patriei si se uita cu jind la semnalizarile intermitente ale noului cap care conduce sirul indian de masini. odata detronat nu esti decat o oaie cu patru roti care urmeaza noul cap. un nou rege s-a instalat. si cand te gandesti ca ai avut numai trei mandate-semafoare. erai odata respectat, dar acum s-au dus vremurile bune. trebe sa revii la vechiul statut… de om al padurii…

Senzatia de…

E naspa cand puti a transpiratie si te dai cu un parfum fin. Puti ca o gura de canal sau in cel mai bun caz, ca o curva cu genunchii tociti prin cele mai murdare locuri cu putinta. La fel e si atunci cand pui o floare peste o gramada de balegar. Nu da de nici o culoare. Desi unii ar spune ca se ingrasa si creste mare. Nu prea merge. Crinul desi se spune ca aduce moartea are un miros placut, pe cand kkt-ul te face sa vomiti. O senzatie tot mai des intalnita daca deschizi ochii. Dar nu o reactie care vine pe parcurs, datorita faptului ca ai mancat ceva stricat si te asteptai sa te podideasca o astfel de pofta de a da… afara. E o reactie brusca si neanuntata, care are loc atunci cand deschizi ochii larg, fara ca un damf sa te anuntze dinainte peste ce esti pe cale sa dai. Ii naspa mirosul asta, mai ales ca nu-l gasesti acolo unde ar trebui sa fie, in cele mai jegoase cotloane, sau in locurile unde gunoaiele se scurg si lasa zeama aia puturoasa, nici macar pe camasa omului cu vidanja…

Ma gandesc ca nu mai vreau sa ma gandesc – spunea un mare clasic in viatza (cine stie cine-i are de la mine un… o… papadie). Ma gandesc la dumele astea de pe messenger care incep incet-incet sa ma sece. Nu e unul din scopurile mele in viatza sa-mi pun statusuri destepte pe mess, dar cand nu-i ceva interesant nu bag. Dar va din schimb chestii de-mi plang ochii instantaneu. Si nu de tristetze, ci pentru simplul fat ca ma topesc de ras (nu animalul). Exemple: “Nu’s”, “super super biziiii”, “DND / do not diturb pentru cei ca mine care nus tiu ce inseamna”, “nu pot raspunde”, “azi nu vorbesc cu nimeni” si alte chestii de-ti sta mintea-n loc. Un mesaj pentru cei care pun astfel statusuri: “Iesiti dracu de pe mess!”. Daca nu poti, nu vrei, nu ai chef, la ce stai pe mess sa te chinui? sa te mai chinuie si altzii si tu pe ei? n are rost. Dragoste cu de-a sila nu se poate. Ala se cheama viol si se pedepseste conform legii. Asa ca nu mai rupetzi in fund mess-ul intrand cu mesajele voastre indecente pe marea retea a chat-uluui. daca nu poti raspunde, daca esti super bizi apasa sign out si nu mai chinui si pe altii. e un fel de… hai sa ma bag in seama ca sa vada ailaltzi cat de ocupat sunt. tinetzi panatalonii pe tine, nu ti mai arata intimitatile la toti. hai ca m-am bagat destul in seama… tre sa intru si io pe mess. apropo… DO NOT DISTURB!!!

Ideea e ca…

Cand stai ca boul in fata calculatorului si te scremi sa scrii un blog e foarte naspa. E ca si cum esti constipat si te scremi juma de ora pentru un partz. si tot degeaba, ca fara un ciocolax nu faci nici o treaba. Ai idei care-ti zboara prin minte si se duc. Da’ ale dracului, cand te pui in fata ordinatorului sunt bune duse. Nu ti le mai amintesti. si daca ti le amintesti, gandurile sunt vagi, iar rodul acestor idei nu ar fi altceva decat o chestie usoara, siropoasa, cu miros de… kko. Deci, si prin urmare si la urma/urmei, daca stam sa vorbim si nu ne mai gandim, e chiar naspa sa n-ai idei. Daca nu chiar jenant. Te uiti cu jind la blogurile alorlaltzi. Ia uite, asta a dat-o fain. Ce-ar si sa bag si io de-asta? Dar nu e jenant? dar daca vede? Daca spune ca i-am furat ideea? Nu merge, deci trebuie sa te scremi in continuare. Si culmea, nu iese nimic, nici macar o chestie maro… Lipsa de idei e acuta. Cand nu ai idei, si te manca asta rau de tot, nu mai poti face nimik. Te simti stingher. Cum adica? toti au idei, numa io n-am? Asta-i cam naspa. Sa fii singurul fara idei intr-o lume plina de oameni cu… idei. Te simti aratat cu degetul. La un moment-dat vezi ca mai sunt si altii fara idei. Sunt firme care vand idei si fac bani frumosi. sunt oameni intuitivi, oameni novatori, oameni care au… idei, la un simplu pocnet din degete. N-am idee cum pot sa aiba atatea idei. Si de ce nu se vand idei la kil? Vreau si io, macar jumate sa-mi ajunga pana trece vara…

Câinii din tramvai

“Eu nu suport câiniii”, ţipa ieri dimineaţă ca din gură de şarpe o doamnă în tramvaiul 4, pe când acesta se afla între staţiile dintre Piaţa 700 şi Piaţa Libertăţii. Un pici care nici nu avea anii clasei I a urcat în Piaţa 700 în tramvai, urmat de un câine lup foarte jucăuş, cu o ureche pe spate. Câinele venea după puşti, acesta chemându-l cu scurte fluierături. Piciul, se vedea pe el, copil al străzii, un fel de “Pistruiatu” în variantă modernă. Câinele a dat o tură rapidă prin tramvai şi s-a întors lâgă stăpânul lui încercând să se urce pe scaun lângă el. Nu a putut, picioarele alunecându-I nevoie mare. Nu a făcut rău nimănui, era mai degrabă un cine şugubăţ căreia I se citea în ochi că n-are de gând să muşte pe nimeni. Imediat cum a văzut animalul, doamna din faţă a reacţionat… şi a început să strige la puşti. “Cum îţi permiţi să urci cu câinele în tramvai? Nici măcar nu are botniţă. Ia-l de aici… dă-te jos”, se răstea doamna la puşti. A mai continuat discursul cu nişte cuvinte destul de greu de înţeles şi pentru un om mare, dar mai pentru un puşti care-şi petrece copilăria pe străzi. A venit un bătrân care I-a cerut puştiului să coboare dar pleca tramvaiul. Câinele a produs rumoare printre călători deşi cei mai mulţi priveau cu un amuzament deosebit spectacolul. Până şi figura câinelui era deosebit de blândă şi de binevoitare. Doamna nu mai putea, exploda pe scaun şi repeta că ei nu-I plac câinii. Între timp, vine un “deştept” cu pantalonii traşi până-n gât şi cu ochelari pe nas: “Măi tu ştii că animalul ăsta valorează mai mult ca tine?”, îl întreabă “inteligentul” care nici măcar nu ştie cât a putut să jignească un pui de om cu aroganţa lui nemărginită şi cu inteligenţa lui prost dozată. Până la urmă, puştiul coboară din tramvai cu tot cu câine în Piaţa Libertăţii şi îşi urmează drumul… Se dau jos şi principalii actori ai scenetei de prost gust. Nişte oameni maturi care se pretează la mintea unui copil… Câinele însă e la fel de vesel şi se gândeşte în mintea lui: “Mulţi câini sunt pe lumea asta…”.

Ma fac io girofar!

Vreau sa ma fac girofar! Sa mori tu! se aude o voce de la un coltz. Pai da! Girofarul e peste tot. sta pe masina de militie, de salvare, de pompieri, il au pana si aia care ridica masini parcate ilegal sau gunoierii. Deci, ca girofar, mergi in multe locuri. ai acces in multe locuri, fara ca nimeni sa te intrebe nimic. Toti se dau la o parte cand vad girofarul. Nici nu mai trebuie sa zici pardon. Ai cale libera pe strada. Cand apare un girofar nu se mai pun intrebari inutile. Se elibereaza terenul pur si simplu. Ca si girofar nu pierzi timpul pe la semafoare. Treci pe rosu ca smecherul si nu te amendeaza nici un nene cu trese pe umar. N-ai nevoie de pasaport viza sau alte chestii. Esti peste tot, iar pentru tine formalitatile reprezinta doar o curiozitate si nimic mai mult. Un fel de, io-te… se poate si asa… In plus, ca si girofar esti folosit in exces chiar si atunci cand nu este nevoie, deci nu ai cum sa te plictisesti. Nu se pune praful pe tine. sunt destui care apeleaza la serviciile tale. Nu se ia nimeni de tine. Nu te intreaba nimeni de ce dai flash-uri in miez de noapte in cartiere linistite. ai prioritate. Omul intelege de fiecare data. Esti tare, esti girofar. Esti cel mai tare din parcare. Daca te gandesti bine, esti chiar deasupra presedintelui. si pe el il mai si controleaza din cand in cand. Pe tine nu. Esti peste tot. Esti atotputernic. Smecherii din cartiere isi dau masinile din parcare in fatza ta. ce vrei mai mult? Nimeni si nimic nu-i mai tare ca girofarul. Ete de-aia nu mai vreau sa ma fac apartament cand ma fac mare… M-am schimbat, acu vreau sa ma fac girofar…